Bilirubina directa

Analiza medicală a bilirubinei directe este utilizată pentru a evalua nivelul de bilirubină în sânge, care este un pigment biliar produs în timpul descompunerii celulelor roșii din sânge. Bilirubina directă reprezintă o formă de bilirubină care poate fi eliminată în mod direct prin ficat și excretată în bilă.

Cauzele valorilor crescute ale bilirubinei directe includ afecțiuni ale ficatului, cum ar fi hepatita virală sau boala ficatului gras non-alcoolic, dar și obstrucții ale căilor biliare, cum ar fi colangita sclerozantă primară sau calculii biliari. Bilirubina directă crescută poate fi, de asemenea, un semn al cancerului pancreatic sau al cancerului de colon.

Simptomele valorilor crescute ale bilirubinei directe pot include icter, o afecțiune caracterizată prin colorarea galbenă a pielii și a ochilor. Alte simptome pot include greață, vărsături, pierdere în greutate și durere abdominală.

Cauzele valorilor scăzute ale bilirubinei directe sunt rare, dar pot fi asociate cu afecțiuni ale ficatului, cum ar fi sindromul Crigler-Najjar sau sindromul Gilbert.

Simptomele valorilor scăzute ale bilirubinei directe pot fi absente sau minime și pot include oboseală sau durere abdominală.

În concluzie, analiza medicală a bilirubinei directe este importantă pentru evaluarea afecțiunilor hepatice sau ale căilor biliare. Valorile crescute ale bilirubinei directe pot indica hepatită virală, obstrucție biliară sau cancer, iar simptomele pot include icter și durere abdominală. Valorile scăzute ale bilirubinei directe sunt rare, dar pot fi asociate cu afecțiuni rare ale ficatului.

Bibliografie:

1. D. L. Thomas, “Diagnostic approach to the patient with jaundice or abnormal liver tests,” in UpToDate, J. H. Caldwell and S. L. Friedman, Eds., UpToDate, Waltham, MA, USA, 2021.
2. J. S. Lazo and S. M. Brunt, “Chronic hepatitis,” in Tietz Textbook of Clinical Chemistry and Molecular Diagnostics, N. R. Henry, Ed., Elsevier Saunders, St. Louis, MO, USA, 6th edition, 2018, pp. 1222–1236.
3. N. A. Hanley, “Gilbert syndrome,” in GeneReviews, M. P. Adam, H. H. Ardinger, R. A. Pagon et al., Eds., University of Washington, Seattle, WA, USA, 2013.