Fosfor (fosfat seric)

Fosforul, sub forma de fosfat, este un mineral esențial pentru menținerea sănătății oaselor și a dinților, precum și pentru funcționarea normală a celulelor și a metabolismului. Analiza medicală a fosfatului seric se efectuează pentru a evalua nivelul de fosfor din sânge și pentru a diagnostica sau monitoriza diverse afecțiuni ale rinichilor, oaselor sau glandelor paratiroide.

Valorile crescute ale fosfatului seric pot avea mai multe cauze, printre care: insuficiență renală acută sau cronică, hiperparatiroidism secundar, hipoparatiroidism, acidoză, boli osoase (osteodistrofie renală, boala Paget), utilizarea excesivă de laxative sau suplimente cu fosfor și hipervitaminoza D. Simptomele asociate cu valorile crescute ale fosfatului seric pot varia și includ dureri osoase, calcificări ale țesuturilor moi (de exemplu, în vasele de sânge sau rinichi), prurit și în cazuri severe, tetanie sau convulsii.

Pe de altă parte, valorile scăzute ale fosfatului seric pot fi cauzate de malnutriție, malabsorbție, alcoolism, hiperalimentație parenterală, diabet zaharat necontrolat, hiperventilație, sindrom de reabsorbție tubulară renală ineficientă (sindromul Fanconi) sau utilizarea unor medicamente (de exemplu, diuretice, antiacide). Simptomele asociate cu valorile scăzute ale fosfatului seric includ slăbiciune musculară, dureri osoase, deformări osoase, confuzie, tulburări de concentrare și în cazuri grave, insuficiență respiratorie sau convulsii.

Evaluarea nivelului de fosfat seric este importantă în contextul unei abordări integrate a diagnosticului și tratamentului afecțiunilor renale, osoase și ale glandelor paratiroide. Interpretarea rezultatelor testului trebuie să țină cont de simptomele pacientului și de alte analize medicale relevante.

În concluzie, analiza medicală a fosfatului seric joacă un rol important în diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor renale, osoase și ale glandelor paratiroide. Valorile crescute sau scăzute ale fosfatului seric pot indica diverse cauze și pot fi asociate cu diferite simptome, astfel că interpretarea rezultatelor trebuie realizată în contextul clinic general al pacientului.

Bibliografie:

1. Imel, E. A., & Econs, M. J. (2012). Approach to the hypophosphatemic patient. The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 97(3), 696-706. https://doi.org/10.1210/jc.2011-1588
2. Berndt, T., & Kumar, R. (2007). Phosphatonins and the regulation of phosphate homeostasis. Annual Review of Physiology, 69, 341-359. https://doi.org/10.1146/annurev.physiol.69.040705.141729
3. Schiavi, S. C., & Kumar, R. (2004). The phosphatonin pathway: New insights in phosphate homeostasis. Kidney International, 65(1), 1-14. https://doi.org/10.1111/j.1523-1755.2004.00362.x