Vitamina B1

Analiza medicală a vitaminei B1, cunoscută și sub numele de tiamină, este un test de laborator care evaluează nivelul acestei vitamine în organism. Vitamina B1 este esențială pentru buna funcționare a sistemului nervos și a metabolismului energetic. Acest test poate fi folosit pentru a diagnostica sau monitoriza afecțiuni legate de deficitul sau excesul de vitamina B1.

Cauzele valorilor crescute ale vitaminei B1 pot include suplimentarea excesivă, consumul exagerat de alimente bogate în vitamina B1 sau afecțiuni care cauzează o absorbție crescută a vitaminei în intestin. Cu toate acestea, toxicitatea vitaminei B1 este rară, deoarece este o vitamină hidrosolubilă și excesul este eliminat prin urină.

Cauzele valorilor scăzute ale vitaminei B1 pot include malnutriția, o dietă săracă în vitamina B1, afecțiuni care afectează absorbția în intestin, precum boala celiacă sau sindromul de intestin scurt, precum și sarcina sau alcoolismul cronic.

Simptomele valorilor crescute ale vitaminei B1 sunt rare, dar pot include reacții alergice sau intoleranță la suplimentele cu vitamina B1. În cazuri extreme, poate apărea encefalopatie Wernicke, caracterizată prin ataxie, nistagmus și confuzie.

Simptomele valorilor scăzute ale vitaminei B1 pot include: slăbiciune, oboseală, pierderea poftei de mâncare, iritabilitate, dureri musculare, tulburări de memorie și confuzie. În cazuri severe, poate apărea beriberi, care se manifestă prin simptome precum insuficiență cardiacă congestivă, neuropatie periferică și encefalopatie Wernicke-Korsakoff.

În concluzie, analiza medicală a vitaminei B1 este importantă pentru a evalua nivelul acestei vitamine în organism și pentru a diagnostica sau monitoriza afecțiunile asociate cu deficitul sau excesul de vitamina B1. Este esențial să menținem un nivel adecvat de vitamina B1 pentru a asigura funcționarea optimă a sistemului nervos și a metabolismului energetic.

Bibliografie:

1. Lonsdale, D. (2006). A review of the biochemistry, metabolism and clinical benefits of thiamin(e) and its derivatives. Evidence-based Complementary and Alternative Medicine, 3(1), 49-59.
2. WHO. (1999). Thiamine deficiency and its prevention and control in major emergencies. Geneva: World Health Organization.
3. Frank, L. L. (2000). Thiamin in clinical practice. JPEN Journal of Parenteral and Enteral Nutrition, 24(4), 223-227.