Gama glutamiltransferaza (GGT) este o enzimă implicată în metabolismul aminoacizilor și este prezentă în mai multe țesuturi din organism, în special în ficat. Testul GGT este utilizat în principal pentru a evalua disfuncțiile hepatice și pentru a monitoriza pacienții cu boli hepatice sau cu consum excesiv de alcool.
Valorile crescute ale GGT pot avea mai multe cauze, printre care bolile hepatice (hepatită virală, steatoză hepatică, ciroză), consumul excesiv de alcool, obstrucția căilor biliare, colelitiază (pietre la vezica biliară), pancreatită, insuficiență cardiacă și utilizarea anumitor medicamente (precum anticonvulsivante, antidepresive sau statine). Simptomele asociate cu valorile crescute ale GGT pot fi nespecifice și pot include oboseală, dureri abdominale, icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor), prurit (mâncărime), greață, vărsături și scăderea poftei de mâncare.
Valorile scăzute ale GGT sunt mai puțin frecvente și, în general, nu au semnificație clinică. Deși nu există simptome specifice asociate cu valorile scăzute ale GGT, este important ca medicul să țină cont de contextul clinic și de eventualele simptome prezente pentru a determina dacă este necesară o investigație suplimentară.
În concluzie, testul GGT este util în diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor hepatice și a consumului de alcool. Este important ca pacienții cu valori anormale ale GGT să consulte un medic pentru a determina cauza acestor valori și pentru a stabili tratamentul adecvat.
Bibliografie:
- Whitfield, J. B. (2001). Gamma glutamyl transferase. Critical Reviews in Clinical Laboratory Sciences, 38(4), 263-355. https://doi.org/10.1080/20014091084227
- Lee, D. H., Blomhoff, R., & Jacobs, D. R. (2004). Is serum gamma-glutamyltransferase a marker of oxidative stress? Free Radical Research, 38(6), 535-539. https://doi.org/10.1080/10715760410001694026
- Koehler, E., Swain, J., Sanderson, S., Krishnan, A., Watt, K., & Charlton, M. (2009). Growth rate of alanine aminotransferase levels and development of hepatocellular carcinoma. Liver International, 29(7), 1004-1007. https://doi.org/10.1111/j.1478-3231.2009.02029.x