Rata de excreție a albuminei (AER) în urina pe 24 de ore este o analiză medicală utilizată pentru a evalua cantitatea de albumină eliminată prin urină într-o perioadă de 24 de ore. Acest test este important în diagnosticarea și monitorizarea afectării renale, în special în cazul diabetului zaharat și al hipertensiunii arteriale, afecțiuni care pot duce la nefropatii.
Valorile crescute ale AER pot avea diverse cauze. Printre acestea se numără: nefropatia diabetică, hipertensiunea arterială, glomerulonefrita, sindromul nefrotic, infecțiile tractului urinar și utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene. Alte cauze pot fi deshidratarea și efortul fizic intens.
Simptomele valorilor crescute ale AER pot varia în funcție de cauza de bază. În stadiile incipiente ale afectării renale, simptomele pot fi absente. Pe măsură ce boala renală progresează, pot apărea simptome precum edem (umflarea mâinilor, picioarelor și a feței), hipertensiune arterială, urină spumoasă, scăderea producției de urină și oboseală.
Valorile scăzute ale AER sunt în general normale și indică o funcție renală sănătoasă. Un nivel scăzut al AER sugerează că rinichii filtrează în mod eficient proteinele și le mențin în organism. Nu există simptome specifice asociate cu valorile scăzute ale AER.
Pentru a efectua analiza AER, pacientul trebuie să colecteze toată urina într-un recipient special pe parcursul a 24 de ore. Probele de urină sunt apoi analizate într-un laborator medical, iar rezultatele sunt interpretate în funcție de valorile normale stabilite pentru populația și vârsta pacientului.
În concluzie, analiza AER în urina pe 24 de ore este un test util în evaluarea funcției renale și a unor afecțiuni sistemice care pot afecta rinichii.
Bibliografie:
- Viberti, G. C., Hill, R. D., Jarrett, R. J., Argyropoulos, A., Mahmud, U., & Keen, H. (1982). Microalbuminuria as a predictor of clinical nephropathy in insulin-dependent diabetes mellitus. Lancet, 1(8287), 1430-1432.
- Mogensen, C. E. (1984). Microalbuminuria predicts clinical proteinuria and early mortality in maturity-onset diabetes. New England Journal of Medicine, 310(6), 356-360.