Testarea paternității este o analiză medicală care utilizează tehnici de biologie moleculară pentru a determina legătura biologică dintre un presupus tată și un copil. Aceasta se bazează pe compararea profilurilor genetice ale celor două persoane, utilizându-se, de obicei, metoda de analiză a secvențelor de ADN denumite „short tandem repeats” (STR). Testul de paternitate oferă o precizie ridicată în stabilirea relației de paternitate și poate fi efectuat atât înainte de nașterea copilului (testare prenatală), cât și după naștere.
Nu există, de fapt, valori „crescute” sau „scăzute” în testarea paternității. În schimb, rezultatele sunt exprimate sub formă de probabilitate sau certitudine. Un rezultat pozitiv în testul de paternitate indică o probabilitate foarte mare (de obicei peste 99,99%) că bărbatul testat este tatăl biologic al copilului. Un rezultat negativ indică o probabilitate foarte mică (de obicei sub 0,1%) că bărbatul testat este tatăl biologic al copilului.
Simptomele nu sunt relevante în contextul testării paternității, deoarece testul nu este utilizat pentru a diagnostica o afecțiune medicală. În schimb, testul poate fi solicitat în situații în care există incertitudine cu privire la relația biologică dintre un bărbat și un copil. Motivele pentru testarea paternității pot include stabilirea drepturilor și responsabilităților legale, stabilirea pensiei alimentare, determinarea custodiei sau clarificarea relațiilor de familie.
Bibliografie:
- Butler, J. M. (2006). Genetics and genomics of core short tandem repeat loci used in human identity testing. Journal of Forensic Sciences, 51(2), 253–265. https://doi.org/10.1111/j.1556-4029.2006.00046.x
- Jobling, M. A., & Tyler-Smith, C. (2017). Human Y-chromosome variation in the genome-sequencing era. Nature Reviews Genetics, 18(8), 485–497. https://doi.org/10.1038/nrg.2017.36
- Morling, N., & Børsting, C. (2015). Paternity testing. In J. Siegel & P. Saukko (Eds.), Encyclopedia of Forensic Sciences (2nd ed., pp. 235–240). Academic Press.