Analize pentru rinichi: creatinină, RFG, uree, albumină urinară

Analize pentru rinichi: creatinină, RFG, uree, albumină urinară

Rinichii: semnele pentru care medicul trimite la analize, ce cere (creatinină, RFG, uree, albumină urinară) și cum se urmărește funcția renală în timp.

Ce fac rinichii, pe scurt

Rinichii filtrează sângele fără pauză și hotărăsc, de fiecare dată, ce rămâne în corp și ce pleacă prin urină. Filtrarea propriu-zisă se petrece în glomeruli, niște ghemuri minuscule de vase de sânge; ce trece de ei ajunge într-un sistem de tuburi care recuperează apa și substanțele de care organismul mai are nevoie și lasă restul să plece.

Pe lângă filtrare, rinichii țin în echilibru apa și sărurile, păstrează aciditatea sângelui între limite înguste, participă la reglarea tensiunii arteriale și dau semnalul pentru producerea globulelor roșii. Aproape nimic din toată munca asta nu se simte, iar rinichii au o rezervă generoasă de capacitate: pot lucra multă vreme cu o parte din unitățile lor de filtrare scoase din joc, fără ca omul să observe ceva.

De aici vine și rostul analizelor. Funcția renală nu se vede și nu doare; se măsoară. Medicul o urmărește cu câteva determinări simple din sânge și din urină, pe care le compară între ele și, mai ales, le compară cu ce a fost înainte la aceeași persoană.

Semnele pentru care medicul trimite la analize

Lista de mai jos nu e o listă de boli și nu se citește pe sine. Sunt motivele pentru care un medic cere, în practică, analizele de rinichi — situații în care are nevoie de o măsurătoare ca să știe ce urmează, nu semne care spun singure ceva.

Medicul cere analize de funcție renală când urinarea s-a schimbat ca ritm sau ca aspect: mai des noaptea, cantitate mult diferită față de obicei, urină spumoasă sau tulbure. Le cere când apare umflarea pleoapelor dimineața sau a gleznelor seara, când tensiunea arterială e greu de ținut sub control, când apar oboseală persistentă, lipsa poftei de mâncare, greață, mâncărimi ale pielii sau crampe musculare care nu au altă explicație. Le cere după o durere în flanc însoțită de febră sau de usturime la urinat, și le cere după un episod de deshidratare, după o infecție urinară sau după o perioadă cu medicație care se elimină prin rinichi.

Există și situația în care nu e niciun semn, și tocmai atunci analizele contează mai mult: la persoanele cu diabet, cu hipertensiune, cu istoric familial de boală renală sau cu vârstă înaintată, funcția renală se verifică periodic, planificat, fiindcă scăderea ei se instalează tăcut. Ce e important de reținut: niciunul dintre semnele de mai sus nu aparține doar rinichiului. Fiecare are zeci de explicații posibile, iar analiza e instrumentul cu care medicul le desparte.

Ce analize cere medicul

Nucleul e mic și se repetă la aproape toate cererile. Din sânge, creatinina serică (f1) este produsul de uzură al mușchilor pe care rinichiul îl elimină constant; din concentrația ei, împreună cu vârsta și sexul, se calculează rata de filtrare glomerulară (f3), adică estimarea vitezei cu care filtrează rinichii. RFG-ul nu se recoltează separat de creatinină — se obține din ea, printr-o formulă, și de aceea apare pe buletin alături de ea.

Ureea serică (f2) este a doua determinare din sânge, produsul final al metabolismului proteinelor. Se citește împreună cu creatinina, nu în locul ei, fiindcă ureea se mișcă și după alimentație și după gradul de hidratare, nu doar după rinichi.

Din urină, examenul sumar de urină cu sediment (f7) e cea mai largă privire: aciditate, densitate, prezența proteinelor, a glucozei, a nitriților, plus ce se vede la microscop în sediment. Multe rezultate care ajung la medic pornesc de aici. Când sumarul ridică o întrebare despre albumină, se merge mai departe cu microalbuminuria din probă spot (f5) și cu raportul albumină-creatinină urinară (f6): al doilea corectează primul în funcție de cât de diluată era urina în momentul recoltării, motiv pentru care se lucrează din aceeași probă. Creatinina urinară spot (f4) este piesa care face corecția posibilă.

Când tabloul sugerează o infecție, se adaugă urocultura (f8), care caută bacteria și, dacă o găsește, spune și la ce antibiotice este sensibilă.

Două dintre analizele de mai sus au deja articolul lor, mai amănunțit: „Rata de filtrare glomerulară: cum se obține și de ce nu se recoltează separat” și „Creatinina urinară: cum se recoltează și în ce unități se raportează”. Hub-ul ăsta le leagă, nu le înlocuiește.

Costurile nu se scriu aici, fiindcă se schimbă: prețul fiecărei analize apare actualizat în blocul de la finalul articolului. Creatinina serică, ureea serică, examenul sumar de urină și urocultura se decontează prin casa de asigurări cu bilet de trimitere, în limita fondurilor lunare.

Cum se recoltează și ce influențează tehnic proba

Pentru determinările din sânge se recoltează sânge venos, dimineața. Recomandarea laboratorului este un post alimentar de 8–12 ore, cu apă plată permisă. Recoltarea în sine durează sub un minut.

Pentru urină, felul recoltării schimbă rezultatul mai mult decât se așteaptă lumea. Proba spot se ia din prima urină de dimineață, după toaleta locală, din jetul mijlociu: primele picături spală uretra și duc în recipient ce nu ne interesează. Pentru urocultură se folosește un recipient steril, care nu se deschide înainte de momentul recoltării și nu se atinge pe interior. Pentru colectările pe 24 de ore, regula e simplă și se greșește des: prima urină de dimineață se aruncă, se colectează tot restul zilei și al nopții, iar prima urină de a doua zi dimineață intră în recipient — recipientul se ține la rece până la predare.

Ce influențează tehnic proba, indiferent de analiză: efortul fizic intens în ziua dinainte, care schimbă cantitatea de creatinină eliminată; o masă bogată în carne înainte de recoltare; deshidratarea sau, invers, apa băută în cantitate neobișnuită chiar înainte, care diluează urina; menstruația, care poate aduce în probă elemente care nu vin din rinichi; și medicația în curs, inclusiv suplimentele, motiv pentru care se spune la recepție ce se ia. Recoltarea urinei se face înainte de începerea antibioticului, nu în timpul lui, altfel urocultura poate rămâne fără rezultat util.

Intervalele de referință sunt tipărite pe buletin, lângă fiecare rezultat, fiindcă depind de metoda și de aparatul folosit. Se compară cu ele, nu cu un interval găsit în altă parte.

Ce include monitorizarea și când se repetă

Monitorizarea funcției renale nu e o analiză, e o serie. O singură măsurătoare spune unde se află cineva astăzi; două măsurători, făcute la distanță, spun în ce direcție merge — iar direcția e informația pe care medicul o folosește ca să decidă.

Setul care se repetă cel mai des este format din creatinina serică cu rata de filtrare glomerulară calculată din ea, ureea serică și raportul albumină-creatinină din urină. La el se adaugă, după caz, examenul sumar de urină și urocultura.

Ritmul îl stabilește medicul, iar el ține de context, nu de calendar: la o persoană fără factori de risc, verificarea intră de obicei în controlul anual; la cineva cu diabet sau cu hipertensiune, intervalele sunt mai apropiate; după o modificare recentă a tratamentului sau după un episod acut, medicul poate cere o reevaluare la câteva săptămâni, tocmai ca să vadă panta, nu punctul.

Două lucruri fac seria comparabilă și țin de pacient: recoltarea în condiții asemănătoare — aceeași oră, aceeași pregătire — și păstrarea buletinelor vechi. O valoare izolată, adusă la medic fără cele dinainte, pierde exact partea folositoare. Termenul în care se eliberează buletinul se comunică la recepție, la telefonul de mai jos.

Întrebări frecvente

RFG-ul se recoltează separat de creatinină?

Nu. Rata de filtrare glomerulară se calculează din creatinina serică, împreună cu vârsta și sexul, printr-o formulă. Se recoltează o singură probă de sânge, iar pe buletin apar amândouă.

Ce interval de referință are rata de filtrare glomerulară?

Intervalul este tipărit pe buletinul de analize, lângă rezultat. Diferă de la un laborator la altul, fiindcă depinde de metodă și de formula folosită la calcul, iar citirea lui în contextul tău clinic este a medicului care a recomandat investigația.

Sumarul de urină include și glucoza?

Da. Examenul sumar de urină cuprinde și determinarea glucozei, alături de aciditate, densitate, proteine, nitriți și examinarea sedimentului la microscop. Numărul raportat se citește împreună cu restul buletinului, de medic.

De ce se cer albumina și creatinina din aceeași probă de urină?

Fiindcă a doua o corectează pe prima. Cantitatea de albumină dintr-o probă depinde de cât de diluată era urina în momentul recoltării; raportarea la creatinina din aceeași probă elimină diferența asta și face rezultatele comparabile între zile.

Creatinina urinară se recoltează dintr-o singură probă sau din 24 de ore?

Se face în ambele feluri, iar medicul alege. Proba spot se ia din prima urină de dimineață și este cea folosită pentru raportul albumină-creatinină. Colectarea pe 24 de ore cere un recipient special și respectarea intervalului exact, cu prima urină aruncată.

Analizele din articol

Pe larg, pe fiecare analiza

Programări și contact

Telefon: 0371 380 038

  • Arad — Str. Victor Hugo nr. 14 (cartier Vlaicu), luni–vineri 08:00–16:30; recoltare 08:00–10:30
  • Deva — Bd. 1 Decembrie 1918, bl. C, sc. 1, parter, luni–vineri 07:00–16:00; recoltare 07:00–11:00

Informațiile din acest articol au rol educativ și descriu analizele, nu rezultatul tău. Laboratorul măsoară; rezultatul îl citește medicul care ți-a recomandat analizele, în contextul tău clinic.